Suntem educați să credem că spectrul politic este un plan, în care cele două poluri sunt echidistante față de centru.

Până și eu am plecat de la această repezentare greșită în articolul meu intitulat “Cine a mutat centrul ?”

Însă, ca și Terra, în realitate lumea politică nu e plată, ci e sferică.

Sunt două erori de înțelegere principale în sistemul care ne-a fost prezentat până acum:

1. Eșichierul politic ar fi egal repartizat între stânga și dreapta, între extrema stângă și extrema dreaptă.

Această primă ipoteză falsă are succes prin simplitatea ei.

Să ne gândim la un balansoar dintr-un parc de joacă: punctul de balans este așezat la mijlocul intervalului, iar locurile ocupate sunt așezate de o parte și de alta, echidistante față de centru.

De fapt, lucrurile nu stau deloc așa.

Aidoma oceanului pe Terra, extrema stângă ocupă cea mai mare parte a spectrului politic.

Această situație este intrinsecă naturii umane și este manifestată prin setea de putere și control.

Fără a fi nevoie să intru în detalii, până la epoca modernă trei concepte au demonstrat de-a lungul timpului această situație: monarhia, aristocrația și sclavagismul.

Până la urmă, de aici a izvorât și necesitatea principiului separației puterilor în stat, astfel încât nimeni să nu aibă puterea absolută.

2. Ar fi posibilă o dictatură de extrema dreaptă

În realitate, mișcările de dreapta sunt incompatibile cu totalitarismul.

Dreapta înseamnă drepturi și libertăți, inițiativă privată, rol redus al statului, etc.

De aici rezultă că extrema dreaptă se bazează pe o exacerbare a caracteristicilor de mai sus, deci pe o dominație a drepturilor individuale asupra unui stat minimal. Or, aceasta este opusul unei dictaturi.

În ciuda acestei evidențe, ni se prezintă o dictatură de extremă stângă cum este cea bolșevică / comunistă în oglindă cu o dictatură de extremă dreaptă cum este cea nazistă / fascistă.

În realitate însă, ambele categorii de dictaturi, cu atrocitățile lor înfiorătoare, sunt, de fapt, de extremă stângă.

Întorcându-ne la analogia cu Terra, dreapta și stânga nu sunt limitele opuse ale unui teritoriu plat, ci conturul dreptei este perpetuu înconjurat de întinderea aparent nemărginită a oceanului de extremă stângă.

Acest al doilea principiu este folosit pentru a demoniza orice mișcare suveranistă, așa cum de exemplu este cea al cărui reprezentant este Președintele moral al României, Călin Georgescu.