Încă de la primele vizite în străinătate am observat cum din ce în ce mai multe magazine din centrele vechi pietonale se închideau și spațiile respective rămâneau neocupate, parcă împietrite în timp.

Pe măsură ce anii au trecut, situația a devenit din ce în ce mai vizibilă, astfel încât în multe din micile orașe de provincie din Italia, Franța, Spania sau Germania centrul vechi arată ca în filmele post-apocaliptice.

În același timp, am observat că acest trend este contemporan cu un alt fenomen de o intensitate similară: dispariția locurilor de parcare gratuite din centru și zonele adiacente, și înlocuirea acestora cu locuri de parcare cu plată.

Locurile de parcare cu plată au apărut treptat-treptat, întâi doar pe o parte a locurilor de parcare gratuite și la un tarif care nu ustura foarte tare. Apoi, în mod accelerat, locurile gratuite aproape au dispărut și tariful orar de parcare s-a dublat sau chiar triplat în anumite locații.

Poate fi vorba de o simplă coincidență? Nicidecum.

Avem de-a face cu o relație de cauzalitate indubitabilă, din care toată lumea pierde, mai puțin dezvoltatorii imobiliari.

Patru categorii de actori au fost implicați dar, ca în orice relație, unii în mod activ și alții pasiv.

→ Salvatorii

Ca în cazul oricărei deturnări a activelor publice în defavoarea cetățenilor, trebuia găsit un motiv nobil din care propaganda să facă imn.

Și, nu-i așa, cine poate să fie împotriva reducerii poluării în centrul orașelor ?! Căci acesta este efectul principal declarat al introducerii parcărilor cu plată în centru, deși aceasta măsură va afecta mai ales populația cu venituri (relativ) reduse.

Desigur că măsură luată nu rezolvă poluarea în orașe, și nici măcar în centrul acestora.

Singurul efect a fost mutarea mașinilor din centru către periferie, însă nivelul de poluare a rămas același. Să crezi că poluarea în centru va scădea semnificativ este ca și cum ai fi crezut că gardul de sârmă din galeria comercială putea proteja de covid, fiindcă cei neînțepati mergeau pe partea cealaltă a gardului.

Și, odată cu mașinile, s-a mutat și activitatea economică. Dezvoltarea centrelor comerciale de la periferie nu poate fi disociată de închiderea micilor magazine din centru.

Iar dacă unii din salvatori lucrau sub steag fals, plătiți fie de reprezentanții marilor centre comerciale de la periferie fie de dezvoltatorii imobiliari care cumpărau imobilele falimentate din centru la prețuri de nimic, alți salvatori erau mânați pur și simplu de mentalitatea lor mic-burgheză.

Într-un adevărat puseu de segregare socială, aceștia din urmă se săturaseră ca liniștea și cadrul lor plăcut de viață din vilele art-nouveau centrale să fie deranjate de zgomotul și forfota neîntreruptă a sărăntocilor veniți în centru la cumpărături.

Captivi în orizonturi înguste, acești membri ai protipendadei nu realizează că într-un oraș mort nu mai ești viu, ci strigoi.

Fundamental, introducerea locurilor de parcare cu plată nu reprezintă altceva decât pedepsirea oamenilor săraci fiindcă sunt săraci.

O manifestare abjectă a unei mentalități de clasă superficiale, care nu caută să rezolve problema sărăciei, ci doar să o ascundă de privirile sensibile ale boierilor care își sorb smoothie-ul la terasă.

→ Primarii

Foamea de bani a primarilor nu poate fi niciodată subestimată. Mai ales când mare parte din acești bani merg la contracte pentru prieteni.

Primarii care aplică aceste măsuri tarifare demonstrează că privesc cetățenii ca pe niște vaci de muls, și nimic altceva.

Desigur că, din punct de vedere financiar, sumele încasate din tarifele de parcare din centru sunt nesemnificative, mai ales în contextul prăbușirii activității economice din centru.

Dar aspectele raționale nu contează, mai ales că inteligența nu este un criteriu de succes în politică.

← Comercianții

Deși prăbușirea traficului de clienți care intră în magazine putea fi observată în doar câteva luni de la introducerea parcării cu plată, comercianții din centru nu au luat măsuri semnificative pentru a lupta împotriva acestei schimbări.

Ba mai mult, acțiuni ar fi putut fi luate de comercianți chiar înainte de introducerea acestor măsuri, pentru că nu era niciun dubiu asupra consecințelor.

Spre exemplu, comercianții nu s-au unit în asociații pentru a partaja efortul financiar și uman cerut de o astfel de luptă; nu au intervenit asupra decidenților politici locali; nu au încercat să-și atragă de partea lor concitadinii, etc.

Nu au luptat, deși erau cei mai în măsură să o facă. Din această perspectivă, se pare că apatia mioritică nu este deloc românească, ci universală.

← Cetățenii

Ca întotdeauna, victima este vinovată.

Doar că acest adagiu chiar este adevărat în acest caz.

Pentru că introducerea locurilor de parcare cu plată este votată de reprezentanții cetățenilor în forurile de conducere locale.

Iar dacă aleșii votează măsuri contrare intereselor celor pe care ar trebui să-i reprezinte, atunci vina este exclusiv a cetățenilor, care fie nu și-au ales reprezentanții potriviți, fie nu le-au transmis cu suficientă claritate și forță ceea ce este important.

Deși pare a fi titlul unui episod din Nea Mărin (“Salvatorii, primarii, comercianții și cetățenii”) aceasta nu este o situație de râs, ci de-a râsu´-plânsu´