5. Fiscalitate și bugetul public

5.1 Introducerea unui impozit pe venit în cotă unică pentru toți contribuabilii persoane fizice și juridice, cuplat cu eliminarea tuturor celorlalte impozite, taxe și accize. O astfel de măsură aduce simplificare și predictibilitate, atât pentru construirea bugetului, cât și pentru contribuabili, precum și contribuție echitabilă din partea tuturor contribuabililor.

5.2 Aplicarea unei politici stricte de verificare a prețurilor de transfer în cazul multi-naționalelor, astfel încât prețurile de vânzare practicate de entitățile din România către alte societăți din grup din străinătate să reflecte prețurile de piață și să nu fie diminuate de manieră artificială pentru a reduce impozitele de plată.

5.3 Aplicarea unor pedepse drastice pentru fraudele fiscale, inclusiv pedepse penale și confiscarea extinsă a activelor, cumulat cu interzicerea dreptului de a fi acționar sau administrator în orice altă societate comercială cu activitate în România pentru o anumită perioadă de timp.

5.4 Trebuie recunoscut faptul că multe ONG-uri care influențează politicile publice acționează, în substanță, ca organisme de lobby pentru entitățile care le finanțează, și nu ca purtătoare ale intereselor cetățenilor, ca o portavoce a societății civile. În astfel de cazuri, ONG-urile își pierd statutul și sunt tratate ca orice altă societate comercială. Pentru detectarea acestor cazuri, trebuie introdusă o politică de declarare publică a tuturor donatorilor ale căror donații depășesc un anumit prag valoric pe parcursul unui an calendaristic. 

5.5 Alocarea fondurilor de la buget către toate organismele publice se face pe bază de criterii obiective, prin analize de oportunitate bine fundamentate pe principiul cost-beneficiu. 

5.6 Consolidarea aplicării principiului bunei gestiuni financiare (economie, eficacitate, eficiență). Pentru angajamentele care depășesc un anumit prag valoric, se introduce obligativitatea unui aviz de oportunitate pozitiv emis de către Curtea de Conturi.

5.7 Limitarea drastică a împrumuturilor publice. Trebuie recunoscut faptul că orice împrumut înseamnă o povară în sarcina generațiilor viitoare și o astfel de abordare nu poate fi acceptată.

5.8 Orice organism public se poate împrumuta doar de la Ministerul de Finanțe, iar Ministerul de Finanțe este singura autoritate publică din România care se poate împrumuta de la terți.

5.9 Bugetul public nu poate fi folosit pentru acordarea de subvenții activităților economice private. Activitățile economice private trebuie să fie sustenabile prin forțe private.

5.10 Pentru a-și păstra nealterată capacitatea de a proteja economia națională și bunăstarea cetățenilor, și în spiritul suveranității naționale, România nu poate renunța niciodată la moneda națională, leul.