Faptul că după aproape 20 de ani publicul încă mai parafrazează reclama cu halatul pentru Altex, așa cum o fac eu acum, nu poate fi decât o dovadă a geniului dlui Naumovici.

Dar nu despre genii este vorba în acest articol, nici pe departe, ci despre lucruri mult mai lumești, și anume despre cei care nu calculează suma într-o linie de total la un tabel într-un document.

Nu stiu de ce am făcut analogia de la început, pentru că nu există nicio legătură între o sumă și un halat, în afară de buzunarele medicilor care încă mai condiționează actul medical de primirea spăgii. Dar despre asta cu altă ocazie.

Ce voiam să spun, de fapt: este atât de reconfortant ca într-un deșert de litere și cifre să găsești oaza de informație numită total. Cititorul însetat de cunoaștere se poate în sfârșit adăpa cu nesaț din preaplinul acelui număr magic.

Un aspect aparent atât de mărunt, însă cu atâta însemnătate. Totalul face ca documentul să prindă viață și să-ți transmită, în sfârșit, daca situația este roz sau tumefiată, dacă trebuie să râzi sau să plângi, sau dacă ți s-a dat sau ți s-a luat.

Și totuși, să pui o linie de total necesită un efort minim. Un pas mic pentru autor, dar un salt uriaș pentru urmăritor, după cum a spus dl. Armstrong în studioul în care s-a filmat filmul artistic “Aselenizarea”. Apropo, noi încă mai așteptăm sequel-urile, că putea fi o franciză de succes din seria filmelor științifico-fantastice, de tipul X-Men.

Aș dori să adresez o încurajare către toate mamele și toți tații de fișiere Excel și Word din lumea astea: nu abandonați totalul, că rămâne pe drumuri săracul și nu are nimeni grija lui.

Nu de alta, dar să nu-i lăsăm să-și răcească gura degeaba pe cei de la Sarmalele Reci:

P.S. Să nu-i lăsăm să ne stingă lumina!